De ceva vreme îmi antrenez awareness-ul (conștientizarea). Dintre meditațiile pentru mindfulness, aia în care trebuie să stai ca pe malul râului să observi ce gânduri trec mi se pare cea mai grea. Oricum, am făcut un inventar.
Cele mai multe dintre gândurile mele sunt dialoguri imaginare bazate pe fapte reale. În special dialoguri conflictuale. Faptele sunt întâmplări recente, pe baza cărora brodez, sau pe care într-un fel le corectez. Zic mai bine în minte ce am încercat să zic în realitate, cam așa.
Apoi, mai sunt lucruri pe care îmi imaginez că le voi spune în viitor. Am un Facebook și în cap, în care tot postez chestii care primesc multe like-uri și comentarii inteligente :)) Tot la categoria asta intră și acte de generozitate și tot felul de fapte bune pe care le fac doar mental.
Sunt atentă, poate prea, și la ce se întâmplă în corpul meu, multe gânduri sunt despre asta. (Am luat ca aliați sistemul parasimpatic, nervul vag, cu numele lor material de glume.)
Nu prea mă gândesc la viitor și la ipoteze fataliste, probabil mă reprim ca să nu mă aspire.
Voluntar, câteodată mai rememorez lucruri bune care s-au întâmplat, ca să le savurez. Adică țin cont de negativity bias și încerc să-l corectez și pe el. Aș prefera să scap totuși de spiritul ăsta justițiar, de J-ul „judgemental” din INTJ. Care are și atâtea consecințe pozitive, nu zic nu.
Non-striving, un principiu MBSR de care îmi amintesc des.