Tașa Chihote e bișon havanez, are 8 ani, în care am tuns-o doar de două ori, din disperare că nu reușeam să o pieptăn. Între timp, am dezvoltat o METODĂ pe care o voi descrie aici, cu bemolul că e doar experiența mea, cu un singur bișon.
Să zicem că punctul de pornire e un bișon încurcat, cu părul lung. Părul lung și fin al bișonilor + obiceiul lor de a-și linge blana în diverse locuri + ce mai ajunge în blană în funcție de unde zburdă = cocoloașe. Pe de altă parte, părul e casant, un avantaj la pieptănare, pentru că nu trebuie să tragi foarte tare ca să descâlcești. Buuun, gata cu introducerea.
În primul rând, e important să nu-ți propui să-l rezolvi pe bișon într-o singură repriză. Ar dura prea mult și ar fi stresant și pentru tine și pentru el. Plus că după câteva ore s-ar putea să te lase nervii și să-l tunzi, cum am făcut eu acum câțiva ani.
O jumătate de oră de pieptănat pe zi sau la două zile e un scop mult mai ușor de atins.
Instrumentul potrivit. Cu peria n-am reușit, instrumentul care mi se pare cel mai potrivit eu un pieptăn cu două laturi, una cu dinți mai rari și cealaltă cu dinți mai deși. Începi cu prima.
După ce ai așezat bișonul la lumină, într-o poziție comodă (pe burtă) pe pat, canapea, poți începe. Uită-te la ceas, pentru că ai voie să piepteni bișonul doar jumătate de oră, respectă contractul!
Începi cu ceafa și coboară treptat spre spate. Probabil că pentru prima jumătate de oră e de ajuns. În niciun caz nu te aventura în zone precum burtă, gușă, subțiori și fund în prima ședință, e prea stresant.
Dacă bișonul are părul lung, descâlcește mai întâi jumătatea dinspre vârf a șuviței, abia apoi partea dinspre rădăcină. Dacă ții șuvița cu degetele la jumătate, bișonul nici nu va simți ce faci tu acolo, deci e foarte bine. E mult mai ușor să descâlcești apoi de la rădăcină, având partea dinspre vârf fără blocaje.
Am observat că foarte important e ritmul de pieptănare. Cu cât durează mai mult până iese pieptănul din șuviță, cu atât bișonul se relaxează mai tare – i se închid ochii, nu mai ține labele încordate pe cuvertură, poate chiar și să plescăie mulțumit! Prin urmare, e o chestiune de mindset. Nu te gândi că trebuie să defrișezi x hectare, gândește-te doar că trebuie să consumi o jumătate de oră relaxând bișonul. (Bonus: te vei relaxa și tu, poate fi un fel de meditație, dacă te concentrezi doar pe mișcarea mâinii, ca un val.)
Unghiul. În primă fază, vei folosi mai mult vârful, deci în unghi mai mare (60 de grade?) – înfigi în șuviță doar primii dinți ai pieptănului, ca să poți să separi mai ușor în șuvițe mai mici, apoi poți să piepteni normal.
Când simți că bișonul se încordează, renunță temporar la zona de acțiune și întoarce-te la o zonă rezolvată deja. Alt fel de a contribui la relaxare e să alternezi mâna cu pieptănul cu o mângâiere cu cealaltă mână. Dacă bișonul stă pe picioarele tale sau are contact cu tine cumva, ai grijă să nu stai încordat, că se ia! Atenție de asemenea la sunete – Tașa se tensionează imediat dacă pieptănul de metal se lovește de inelele mele. În plus, se înțelege că în jumătatea de oră care e numai a voastră, n-ar trebui să vă deranjeze nimeni.
Unde găsești cocoloș sau păr închegat (cu pipi!), mai bine folosești forfecuța să tai șuvița cu totul, decât să te chinui.
După ce o zonă mai întinsă e rezolvată cu partea cu dinți rari, poți folosi partea cu dinți deși.
După o săptămână de experiențe plăcute de pieptănat, va fi mult mai ușor și se va împotrivi mult mai puțin. În principiu, atingerile aduc calm și plăcere animalelor, ceea ce e la fel de important ca o blăniță aerisită și pufoasă! În afară de mâncare, plimbare, joacă, și partea asta de coafor tandru contribuie la fericirea lor.