Am început anul ăsta să studiez PSIHOLOGIA, ce idee periculoasă!
Modul în care m-am hotărât să sărăcesc de tot a fost să mă înscriu la o universitate privată, simultan la facultate la distanță și la un masterat aplicat în psihoterapie (2700 euro/an e totalul dureros). De ce, dragă, de ce?
Când întreabă, unii au și răspunsuri. De exemplu, că am dat la psihologie pentru că nu am bani de terapia de care am nevoie pentru că tatăl meu a fost absent. Bof. Adevărul e că absența asta nu a fost deloc o preocupare pentru mine în perioada de creștere, iar acum e o sursă de stres din cauza interpretărilor asociate de ceilalți acestei realități. Terapie am făcut, pentru anxietatea de care am vorbit aici cu altă ocazie. Psihoterapeutul meu a fost un om cald și încurajator, cu care am râs mult. Atât exemplul lui, cât și perioada de suferință psihică prin care am trecut și noua înțelegere obținută așa, m-au făcut să mă gândesc că poate aș putea și eu să îi ajut pe alții care au același tip de suferință. Combinând cu meditație loving-kindness, mișcări de yoga/dans, imagerie dirijată și alte tehnici de relaxare, automasaj, scriere creativă și cine știe ce idei îmi mai vin.
Am observat că stilul meu de a face recomandări (dacă nu chiar de a da ordine!) de activități care ajută nu funcționează neapărat. Cred că au mult mai mult impact integrate într-un proces gradual, ghidat de o persoană cu o anumită legitimitate. Faptul că am trecut prin asta nu cred că îmi dă suficientă, așa că m-am înhămat la un nou ciclu de studii. Eu fiind oricum studioasă, restartul ăsta universitar nu poate decât să mă stimuleze și să mă distreze. Gândul la balul bobocilor, de exemplu, mă lansează într-o chicoteală de neoprit.
Altă chestie mișto la acest început e că la facultate m-am înscris împreună cu o persoană de maximă importanță, prietena Dana. Iar la masterat m-am înscris cu altă prietenă, Gia. Două fluxuri de glume și griji mă fac să mă simt super.
Mi-am propus să țin aici pe blog un fel de jurnal de studii, mai mult cu impresiile mele decât cu knowledge sharing. Dacă nu o să-mi fie lene, poate o să fac și asta.