„Carnet cu cântece pe care le știu din copilărie de la tata” e unul dintre carnetele la care mă mai uit din când în când, din iunie de când a murit mamaia, în casa ei de la țară, la 88 de ani. Sunt acolo doar două cântece, am și înregistrat-o cântându-le, plus o listă mai […]
Pentru o budistă aspirantă, e posibil să am un atașament cam mare față de continuitate! Citeam ceva despre încredere și trădare și idei inflexibile și mă gândeam la o idee inflexibilă, dar necunoscută mie atunci și prea clar nici acum, care m-a făcut să mă poziționez categoric în mai multe ocazii similare. Când a fost […]
Măiiiii, e din ce în ce mai bine! Încerc să-mi aduc aminte cum a fost drumul. În primele două săptămâni, m-am simțit cluastrofobă, tot scoteam capul pe geam, simțeam interdicțiile ca un zid. Nu mă consider prea obedientă și să mi se pară că sunt forțată într-o direcție îmi provoacă furie. În primele 2-3 săptămâni, […]
Ce mi-ai făcut, Ramona? M-ai stimulat 🙂 Da, să-l facem de râs, dar mai bine cât timp e în viață. Că, cine știe, poate murim în pandemie și n-apucăm să ne poziționăm corect față de anumiți oameni. Unii bărbați au o mare capacitate de a face abstracție de copiii lor. Au copii-concept, cărora le virează […]
Ieri am ieșit din casă până la magazin și la farmacie și ne-am hotărât să nu mai părăsim incinta o vreme, mai ales ca, în cazul în care din întâmplare am luat virusul, să nu-l dăm mai departe. Și nici să nu riscăm să-l luăm, dacă nu-l avem deja. Observați deja că această incertitudine e cheia […]
Am creat un folder nou – 2020. Și pac m-am speriat, parcă am intrat pe o ușă interzisă: n-ar trebui să fiu aici, o să fiu descoperită 🙃
De ceva timp mă tot gândesc să scriu articolul ăsta despre episodul meu de anxietate generalizată și ce am făcut să ies din el. Poate cineva în aceeași stare de anxietate caută pe google soluții. Ar putea găsi aici o soră de suferință și câteva idei care să ajute la depășirea momentului. Nu am niciun […]
Chestii culese de-a lungul timpului de pe umeri, de pe gât: flori de tei, frunze uscate, ciocolată, un gândac zburător și celelalte pe care le-am uitat. Culesul începe cu „stai așa, nu te speria”.
Stăteam cu Panțu la umbra unui copac din Parcul Unirii. Puțin mai la dreapta, BAS juca fotbal cu cei doi copii. Voiam să mergem să-l salutăm, dar ne era jenă să-l întrerupem. Și un pic lene. Ne uitam la cerul senin de vară, când vedem trecând pe sus un fel de tanc zburător, cu patru […]
A fost un an ciudat, cu mult nou. Cronologic. A început cu anxietate dizabilitantă (iată un cuvânt care nu există), m-am apucat de colorat, doi oameni din raza mea mică s-au îmbolnăvit, am reînceput să-mi aduc aminte visele, m-am apucat de meditație, m-a mușcat un câine, m-am apucat de yoga, am stat o săptămână pe plajă, […]