Eram la spital și îl așteptam pe doctorul Delea. Stau și stau și uite așa trec trei ore și deja trebuie neapărat să fac pipi. Plec să caut toaleta. La parter sunt cozi imense, la etaj sunt doar colaci, fără vas de toaletă, așa că tot urc. Până ajung la mansardă, unde se află o bibliotecă imensă, o cameră labirintică, în care nu văd pe nimeni. Întreb oricum dacă pot să folosesc toaleta și mi se răspunde că da, stânga sau dreapta. Mă duc în stânga și văd un vas de toaletă foarte mic și jos. Mă duc în dreapta, văd unul foarte mare. Îl aleg pe el. Mă așez mulțumită, când se deschide ușa. Intră un băiat care se așază și el lângă mine, că doar closetul era suficient de mare. Râdem și ne distrăm, când vedem că hârtia igienică e de un albastru intens și mai ales când ne dăm seama că în apa din toaletă e un căluț de mare, vizitiul nostru, iar noi suntem înhămați la closet.
Punct în care m-am semitrezit și mi-am propus să țin minte visul.