La cules
Chestii culese de-a lungul timpului de pe umeri, de pe gât: flori de tei, frunze uscate, ciocolată, un gândac zburător și celelalte pe care le-am uitat. Culesul începe cu „stai așa, nu te speria”.
Chestii culese de-a lungul timpului de pe umeri, de pe gât: flori de tei, frunze uscate, ciocolată, un gândac zburător și celelalte pe care le-am uitat. Culesul începe cu „stai așa, nu te speria”.
Pe granița dintre cele două lumi aleargă mulți iepuri. Pe cel mai gras îl cheamă Storytelling și vrea să fie prins. În rolul meu la Club Revdepov fac, în mare, două lucruri – design de ateliere de scriere creativă și comunicare cu cei care scriu sau vor să scrie literatură. Se întâmplă, deci, să scriu […]
— Ce zi e azi, mă? — Marți. — Cum, nu e sâmbătă? — Nu, doamna Veruța, e marți, 14 august. Bătrâna stătea pe prispă și studia, cu ochelarii pe nas, agenda albastră, în care poate că își notase evenimentele zilei, așa cum făcuse în ultimii 50 de ani. Își ridică privirea spre femeia care […]
Stăteam cu Panțu la umbra unui copac din Parcul Unirii. Puțin mai la dreapta, BAS juca fotbal cu cei doi copii. Voiam să mergem să-l salutăm, dar ne era jenă să-l întrerupem. Și un pic lene. Ne uitam la cerul senin de vară, când vedem trecând pe sus un fel de tanc zburător, cu patru […]
A fost un an ciudat, cu mult nou. Cronologic. A început cu anxietate dizabilitantă (iată un cuvânt care nu există), m-am apucat de colorat, doi oameni din raza mea mică s-au îmbolnăvit, am reînceput să-mi aduc aminte visele, m-am apucat de meditație, m-a mușcat un câine, m-am apucat de yoga, am stat o săptămână pe plajă, […]
Era noapte, eram beată și mă duceam la țară pe A1 pe motor, cu trei câini în lesă după mine – un labrador ciocolatiu, un pechinez și un câine negru lățos. Era o problemă de coordonare. Am ajuns la țară, unde a sunat o psihiatră franțuzoaică să-mi spună ce să facem cu mamaia. Conexiunea era […]
Din „Copilăria lui Kaspar Hauser”, de Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom, 2017. (Apropo, BAS e antrenor la atelierul intensiv de scriere creativă) Ce frumoasă trecere:
Eram la spital și îl așteptam pe doctorul Delea. Stau și stau și uite așa trec trei ore și deja trebuie neapărat să fac pipi. Plec să caut toaleta. La parter sunt cozi imense, la etaj sunt doar colaci, fără vas de toaletă, așa că tot urc. Până ajung la mansardă, unde se află o […]
Cum tagline-ul acestui site e „aerul dintre valuri”, m-am bucurat să-l găsesc în aceeași idee pe T. S. Eliot:
Pentru cei care se luptă cu legislația rutieră, cum m-am luptat și eu anul trecut, și îl iubesc pe Boris Vian.