Client sau student

Dat fiind că m-am înscris la o facultate privată, m-am așteptat să fiu tratată ca un client, să îmi faciliteze facultatea tot ce ține de organizarea învățării. Să primesc mailuri cu ce am de făcut din punct de vedere administrativ, cu informații despre când se întâmplă anumite lucruri, să mi se răspundă la mailuri (chiar și mai târziu, dar nu niciodată). Dacă nu faci asta, dragă secretariat, nu ai de ce să te superi că vin studenții buluc să pună întrebări. Comunicarea cu studenții e importantă!

Un instrument care ar fi putut fi util e site-ul, dar folosirea lui pentru comunicare e inconsecventă și chiar paradoxală. La un moment dat, se afișaseră rezultatele de la admitere pe site, dar secretariatul nu știa asta. Informațiile nu sunt ușor de găsit, sau sunt chiar overpromising: reiese că studenții la distanță au acces la o platformă de învățare online. În schimb, se pare că vom primi materialele pe DVD (later edit: ni s-a promis că vom avea acces și la platformă la un moment dat. later edit: e aproape martie și n-avem acces). Din întâmplare, laptopul meu are DVD reader, dar modelele care se vând acum nu prea mai au.

În lipsa informațiilor, care trebuie extrase de șefii de an de pe unde reușesc și ei, proliferează grupurile. Chaturi și grupuri pe Facebook și pe Whatsapp se divid unele din altele și puținele informații se împart și mai mult.

Ce mă stresează pe mine în perioada asta sunt cărțile. Bibliografiile de la cursuri ar fi bine să fie toate pe site, așa încât să putem comanda o singură dată ce cărți ne trebuie.

Aștept mai multă empatie de la o facultate de psihologie și capacitatea de a-și respecta promisiunile.