De o săptămână mă simțeam iar nasol, până ce aseară mi-am dat seama că uitasem o chakră deschisă. (Așa cred, nu mă pricep.)
Iar azi am prins un zeu de picior. L-am găsit în cartea Simonei Popescu, îl cheamă Mitra. E zeul prieteniei, al onestității, al contractelor (promisiunile respectate). E un indo-iranian foarte bătrân, care se trezește devreme – aduce lumina dimineții. Arma lui e buzduganul (la persani). Îl folosește rar, e un zeu blând, la care pot apela chiar și vacile (sic).