Trebuia să merg pe deal să înregistrez vântul prin lemn câinesc și prin tei. În loc s-o iau pe uliță, am luat-o prin casa străbunicii, în care vorbeau niște oameni. A fost nevoie să trec printre ei și să ies pe geam, unul mic. Am ajuns pe deal și am pozat un câine. Dar pe câine îl țineam în lesă în timp ce era atacat de un râs. Așa că l-am eliberat, să poată fugi. N-a fugit.